Alerg pentru Florina... pe-un picior de Plai

In 12 septembrie, bebelusul meu implineste 3 luni si o zi.  Pana aproape de 35 de ani, nu m-am simtit pregatita sa am copii, iar apoi cand am ajuns sa-mi doresc unul, am aflat ca am o problema medicala care scade simtitor sansele de a ramane insarcinata. Din fericire si cu ajutorul medicilor, azi il pot tine in brate pe Matei. Imi doresc din tot sufletul ca povestea Florinei sa aiba acelasi deznodamant, chiar daca in prezent are de depasit “un  munte” de alte probleme.

Si totusi nu am trecut la fapte decat in momentul in care Ioana Vartosu, de la Scoala Mamei Junior, ne-a adresat celor ce am pus la cale Timotion intrebarea “Nu organizam ceva eveniment pentru a o ajuta pe Florina?”. Asta nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca pur si simplu nu m-am gandit ca eu personal as putea face ceva si nu am simtit, la modul acut, ca “este problema mea”.

Asadar, pentru ca si visul Florinei sa poata deveni realitate, am inceput sa ma implic in actiunile de strangere de fonduri. Si mi-am spus ca fac tot ce pot. Nu aveam de gand sa alerg la vreuna din cursele de la Plai, pentru a putea da o mana de ajutor la organizare dar mai ales, daca e sa fiu sincera, pentru ca in aceeasi zi este nunta unor prieteni dragi. Se anunta o nunta de poveste si imi doream tare mult sa ajung sa ma aranjez un pic pentru a arata cat mai bine, cu atat mai mult cu cat mai am niste kilograme in plus dupa sarcina si simplul fapt de a-mi usca parul a devenit un lux.  Dar la un moment dat s-a facut declicul si am simtit ca voi regreta daca nu incerc sa mai strang niste fonduri pentru Florina, alergand. Habar nu am pe ce circuite din mintea mea s-a infiripat acest gand, dar stiu ca a rasarit la cateva minute dupa ce am aflat vestea ca au aparut primele donatii online pentru Florina. Asa am ajuns sa adaug in calendarul zilei de 12 septembrie si alergarea unui semimaraton, desi in prezent ma chinui inca sa parcurg 10 kilometri.

In concluzie, pentru mine functioneaza bunatatea si generozitatea celorlalti, care-mi dau curaj si dorinta de a raspunde gesturilor lor frumoase. Chiar mai mult, ma inspira sa gasesc solutii.

De ce spun toate astea? Pentru ca sper sa intri si tu in hora aceasta de ganduri bune care se transpun in fapte, de gesturi binevoitoare care invita la altele asemenea; sa donezi pentru Florina sau sa gasesti propria cale de a infaptui o fapta buna.